Prin 2005 sau 2006, cand eram abonat al revistei PHOTOMagazine, o revista destinata in special pasionatilor de fotografie, visul meu era sa ajung sa am un aparat de fotografiat performant si sa fac niste fotografii asemanatoare cu ale celor prezentati in acea revista. Singurul fotograf român care m-a inspirat la vremea aceea a fost Narcis Virgiliu, in portofoliul caruia se regaseau niste nuduri realizate intr-o maniera extraterestra, la Vulcanii Noroiosi. De inspirat, m-a inspirat, problema este ca de la inspiratie pana la creatie a fost o cale destul de lunga. Faptul ca detineam un aparat performant nu m-a facut peste noapte fotograf, si am realizat asta imediat dupa ce am pus mana pe primul DSLR. Legat de aceasta transformare rapida,un prieten fotograf avea o vorbă: ”Daca vrei sa devii bun peste noapte, ai nevoie de cateva mii de nopti nedormite”.
Nu-mi aduc aminte de prima mea ”sedinta foto”. Probabil nici n-ar trebui sa o numesc „sedinta”. In viziunea de acum, acest termen implica o anumita pregatire initiala, un plan elaborat de fotografiere. In vremea aceea de inceput, stiu sigur ca n-a existat vreun plan. Pur si simplu ma intalneam cu persoana care dorea fotografii, mergeam intr-un parc sau alta locatie si faceam sute de fotografii (multe dintre ele in pozitii asemanatoare) fara sa gandesc prea mult. Dar asa e la inceput. Esti absorbit de ideea de a face fotografii si iti scapa esentialul. (Va las pe voi sa va dati seama ce este esential).
Astazi nu mai concept o sedinta foto fara plan de lucru. Stiu ca toate elementele trebuie sa fie puse la punct inainte de a scoate aparatul de fotografiat. Iar o sedinta foto reusita e atunci cand stii numarul fotografiilor finale inainte de prima declansare.
Fotografia de mai sus este rezultatul celei mai recente sedinte foto. A fost realizata in studio cu ajutorul a vreo 10 kg de muschi de copac si cateva insecte ratacite, fata din imagine are experienta in modeling, bratarile sunt de unde sunt, luminile la fel, aparatul nu conteaza.
