Noapte. Liniște. Cer înstelat. Rouă.

…Timpul se opri în loc și în lumina stelelor totul părea nemișcat. Cu câteva minute mai  devreme, freamătul creator al naturii umplea valea cu  nuanțele reci ale nopților de sfârșit de vară și sunetul greierilor încă mai persista în ecourile întunecate. Dar acum nu se mai auzea nimic. În schimb, mirosul de fân proaspat îți gâdila simțurile și te purta cu gândul spre trecut, mai ceva ca o mașină a timpului. Amintiri vechi își făceau apariția în fața ochilor, cerându-și parcă dreptul lor la existență, dovedind încă o dată că experiențele trăite vor face parte din viața ta, oricât ai încerca  să le dai uitării. Totul era perfect, până când lătratul răgușit al unui câine fără somn, reuși să spargă tăcerea nopții, spulberând momentul anamnetic. Iar timpul porni din nou la drum…