Soarele își făcea apariția discret la linia orizontului, încercând să scape de constrângerea norilor, în timp ce niște vrăbii guralive se zbenguiau pe acoperișul casei, atenționând locatarii că începe o nouă zi. În depărtare, un cocoș antipatic se chinuia să-și trezească stăpânii cu o voce menită să te scoată din minți și din pat, amenințând supremația ceasului cu alarmă.
Între timp soarele se facea tot mai puternic iar prin fereastra întredeschisă, razele acestuia pătrundeau în casă, în căutarea disperată a ultimelor fărâme de întuneric.
În cameră predomina o atmosferă rebelă, patul era răvășit, hainele erau aruncate peste tot și fire de praf se ridicau leneșe prin razele de lumină, semn că noaptea a fost destul de lungă pentru cei doi.
Dormeau îmbrățișati sub cearceaful alb, care ascundea pe jumatate trupurile lor goale, iar mâna lui îi păzea pieptul, lăsând să se contureze destul de clar niște sâni frumoși și fermi, ca două portocale…
Cuibărită în strânsoarea lui, ea își revărsa părul lung si negru peste umerii goi si catifelati, în timp ce buzele începeau să fie scaldate de lumina care invadase camera. Visa la ceva frumos, căci începuse sa geamă ușor, iar tremuratul firav al pleoapelor îi trădau plăcerea interioară.
Soarele îi lumina acum întrega față, iar ochii sensibilizați în spatele pleoapelor obosite dădeau semne de neliniște, așa că involuntar se răsuci spre o ultimă urmă de umbră. Bărbatul tresări și își coborî ușor mâna spre abdomenul fetei, lăsându-i acum sânii să se bucure de o mai mare libertate ce reliefa pielea delicată și rozul suav al sfârcurilor ascuțite.
În liniștea camerei nu se auzea decât respirația lentă a celor doi acompaniată de cadenta ceasului de perete, singurul martor al celor întâmplate peste noapte.
